Ziua Mondială a Zonelor Umede

               În fiecare an pe 2 februarie se sărbătoreşte Ziua Mondială a Zonelor Umede. Anul acesta Administrația Națională „Apele Române” şi-a propus să atragă atenţia asupra rolului pe care aceste zone îl au în susţinerea activităţilor umane, acela de infrastructură naturală ce susţine agricultura.

                  Zonele umede sunt definite de specialişti ca fiind întinderi de bălţi, mlaştini, turbării, delte, estuare, ape permanente sau temporare, naturale sau artificiale, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce sau sărată. Pe scurt, sunt habitate unde apa joacă rolul principal. În natură, aceste zone au un rol multiplu: de control al inundaţiilor, de aprovizionare a stratului subteran de apă, de retenţie a nutrienţilor şi sedimentelor, de purificare a apei şi de atenuare a schimbărilor climatice.

                  În plus, ele vin în ajutorul oamenilor implicaţi în agricultură. „Zonele umede, considerate până nu demult drept pământuri sterile din punct de vedere agricol, aduc de fapt soluri fertile şi apă de bună calitate agriculturii. Cu noile metode de cultură agricolă, zonele umede pot deveni productive, asigurând hrana oamenilor”, explică specialiştii ANAR, într-un comunicat de presă remis Yahoo News.

                În 1971 mai multe state au semnat Convenţia asupra Zonelor Umede de Importanţă Internaţională (Convenţia Ramsar), cu scopul de a recunoaşte la nivel mondial importanţa şi valoarea zonelor umede. Aceste zone sunt stabilite pe baza rolului lor din punct de vedere ecologic, botanic, zoologic, limnologic, hidrologic şi ţinând seama de importanţa lor pentru păsările acvatice în toate anotimpurile anului.

România a aderat la Ramsar în 1991 şi are în prezent 19 zone umede de importanţă internaţională (denumire şi situri Ramsar), cu o suprafață totală de 1.158.448 hectare. Acestea au fost desemnate în:

• 1991: Delta Dunării;
• 2001: Insula Mică a Brăilei;
• 2006: Complexul Piscicol Dumbrăviţa, Lacul Techirghiol, Lunca Mureşului;
• 2011: Parcul Natural Comana, Parcul Natural Porţile de Fier, Tinovul Poiana Stampei;
• 2012: Bistreţ, Iezerul Călăraşi, Confluenţa Olt-Dunăre, Suhaia;
• 2013: Blahniţa, Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canaralele de la Hârşova, Ostroavele Dunării-Bugeac-Iortmac, Confluenţa Jiu-Dunăre, Dunărea Veche-Braţul Măcin.

          Tot anul trecut au fost desemnate şi trei situri Ramsar transfrontaliere (Bistreţ, Suhaia şi Iezerul Călăraşi), managementul lor realizându-se prin colaborarea autorităţilor în domeniu din România şi Bulgaria. 

Pentru a fi protejate şi conservate, siturile Ramsar din România au fost desemnate fie parcuri naturale, rezervaţii naturale, situri Natura 2000, fie rezervaţii ale biosferei.